Autoritatea manageriala si un nou model de guvernanta corporativa

Aceasta lucrare cerceteaza, in principal, teoria arbitrajului, ca motivatie pentru modul in care managerii aloca lichiditatile firmelor-mama si filialelor posterioare instrainarii de active. Companiile externalizate ofera ocazia examinarii determinantilor rezervelor de lichiditati, evitand efectele generatoare de neclaritati ale teoriei ierarhizarii surselor de finantare. 
Prezenta lucrare este structurata pe doua studii de cercetare de tip empiric, efectuate atat pe esantioane de companii romanesti listate, cat si pe esantioane de firme europene (din sud-estul Europei), fiind prima abordare de acest tip pana in prezent, anume de a analiza atat caracteristicile si modele de guvernanta corporativa adoptate de companiile romanesti (in termeni specifici la nivel de Lichiditati Corporative), cat si de a plasa Romania ca tara in prezentul context european al tarilor in dezvoltare (o abordare unica, neexistand studii anterioare; se incearca analizarea elementelor structurale de guvernanta corporativa, la nivelul unui grup de societati listate, din patru tari sud-europene: Romania, Polonia, Ungaria, Republica Ceha).
Lucrarea investigheaza si cerceteaza determinantii detinerii de lichiditati pentru 205 firme romanesti pentru perioada 2000-2008 (o perioada de studiu de opt ani) si, in acelasi timp, analizeaza deciziile corporative privind lichiditatile pentru un esantion de 149 de firme romanesti, ce au efectuat o instrainare de active intre 1995 si 2008 generand un total 154 de filiale (un studiu relevant de 13 ani).
Rezultatele studiului sunt in conformitate cu cercetarile anterioare si reflecta faptul ca marimea firmei, fluxul de numerar, incertitudinea fluxului de numerar, capitalul circulant net si coeficientul de indatorare afecteaza in mod semnificativ detinerea de lichiditati de catre firmele mari si mici din Romania.